Traiesc (exercitiu de resemnare!) cu sentimentul implinirii tuturor alveolelor ramei si stupului proiectelor noastre si cu impresia ca mai ramasesera putine raspunsuri de innodat in dialogurile viitoare, esentialul dispensindu-se de detaliile prisoselnic decorative. Ignor (voit) ocluziile sintaxei, subiect pentru care fiecare isi rezervase patentul.
Efect pozitiv, dar eronat al grabei de a incheia in citeva zecimale discutia despre mijloacele cele mai potrivite de-a rasuci si insuruba filamentul naratiunii, flama subtire a laserului, astfel ca povestirea faptelor sa se contraga la enunt, la virgula, la numar, la semn.
Ucigatorul sistem ceasornicaresc al poeziei l-am demontat impreuna de citeva ori, ma intreb daca, dupa plecarea lui, seara tirziu, din atelierul meu de pe Belgrad 3, si inseninarea fruntii sub felinarul din colt (mai avea o intilnire, mi se pare cu Ion Dumitriu, in podul din Amzei), nu era cumva in posesia celor mai multe secrete ale actelor originale. Cu calm grav, Radu imi spusese: „Stie sa vada!“.
Pentru ca, ulterior, in minte cu sfatul atit de util al lui Radu Petrescu: „Nu te speria de cantitatea manuscriselor cu care te coplesesc unii si altii, in vederea unei opinii, eventual a unei decizii. Deschide manuscrisul (cartea) unde singura se deschide, citeste sase-sapte rinduri, repeta operatiunea de cel mult trei ori, si vei avea indeajuns masura intregului“, nu m-am oprit la o singura proba in ce-l priveste pe George Craciun, paginile lui deschizindu-se, insa, mai intii si-ntii, la sublinierile recurente. I-am transmis tirziu lui George „uneltirea brevetata“, intr-o scrisoare trimisa din Pietrosita, rezumind parerile mele despre atunci tiparita Frumoasa fara corp, si el mi-a marturisit ca, mai inainte cu trei decenii, tot astfel procedase si el cu Matei Iliescu, Dictionarul onomastic, cu alte corpuri.
in
