Lucian Postu Daca ar fi sa ne luam dupa revarsatul sau fundiculum vitae, profesorul Traian Behaescu e mare specialist in ofticologie. Insurubat in functie cu ajutorul unor vechi amici, a incalecat pana la deselare scaunul de vataf al spitalului de ofticoblojeala, pana cand a fost obligat de lege sa se dea la o parte, cu maraieli si oftaturi grele.

Mare nenorocire pe capul lui jupan Traian... Ce sa faca el fara scaun (adica fotoliu, pardon) de sef? De muncit... doar nu era el prost sa munceasca, ca altii. Tot mangleala era de baza, asa cum stia de-o viata si cum il convinsesera si bunii lui amici din grupul infractional "Nenea", Razvan, Edi si Petrica. Ei, dar vremurile bune, cand amicii lui furau sute de miliarde, s-au cam dus. Ce dracua sa mai furi acua? Mai ales ca sefia spitalului s-a dus si ea...

Cazut pe ganduri, jupan Traian incepu sa picoteasca, apoi adormi de-a binelea. Sau nu chiar de-a binelea, fiindca avu un mic cosmar, cu un profesor de ofticologie care-si viseaza trecutul de ciripitor la Secua, apoi lista cu ciripitori, publicata de un ziar local si, pe urma, lista cu golanii si mangleli de la scoala de doftori si de la spitalul de ofticoblojeala. Culmea ororii, la finalul visului ii aparu in fata o pijama in dungi, asortata cu o pereche de bratari inoxidabile.

Lac de sudori, se trezi strigand, scuturat zdravan de consoarta. "Ce-i, ce-i?", bolborisi speriat. "Sforaiai ingrozitor, si m-ai trezit. Mai bine ti-ai face un control la spital, cu sforaitul asta".

Auzind cuvintele "sforait" si "spital", jupan Traian uita indata si de cosmarul in dungi, si de sudori. Gasise raspunsul la intrebarea cu mangleala si parale! In spitalul pe care-l vatafise era un mic grup de doctori care se ocupa cu tratarea sforaitului si a celorlalte tulburari ale somnului. La inceput, cand astia munceau la doctorate si specializari, jupan Trai