- Diverse - nr. 35 / 21 Februarie, 2007 Sigur, clasele dominante, oligarhia latifundiara, au facut ca tara sa fie mutilata, tara unde si azi poporul traieste in stare de iobagie, si unde si azi 3 milioane dintre maghiarii cei mai maghiari se lupta cu moartea prin infometare. Aceasta trista situatie a fost constatata de Kerék Mihály in coloanele revistei "Magyar Szemle", condusa de redactorul-sef, contele Bethlen István, unde, printre altele, se plange si de faptul ca "acesti oameni sarmani de 3 milioane sunt atat de saraci, ca sute si mii de tarani sunt care nu-si gasesc de lucru si n-au nici macar un costum de haine cu care sa se imbrace". Tot Kerék Mihály scrie in ziarul contelui Bethlen ca "familiile de tarani cu propriile lor respiratii incalzesc camera cu geamul astupat, prin care, pe ici, colo, patrunde o fasie de lumina si asta din lipsa de combustibil" si ca "in camera neincalzita iarna, mama trebuie sa se dezbrace in pielea goala ca sa spele a ei camasa, precum si ale barbatilor si copiilor, care, pe prispa, in acest timp, se incalzesc unul de la corpul celuilalt, caci macar o data la sase saptamani trebuie spalate aceste camasi". Asta este viata taranului maghiar in raiul horthyst, unde, dupa cum constata Ilyés Gyula, la Budapesta, in 1936, in cartea lui, publicata la "Editura de Vest si Societate Literara pe Actiuni": in articolul "Poporul pustelor" constata ca mai sunt in Ungaria locuri unde este in vigoare "Jus primae noctis", dreptul primei nopti, adica mosierul la casatoria tuturor fetelor de sub stapanirea lui are dreptul la prima noapte cu ele, sa fie stapanul primei lor nopti. Asa traieste dincolo taranul maghiar, in timp ce marii domni, posesori ai "actelor credincioase", ca si micii burghezi petrecareti, adunati in jurul lor, consuma totul si astfel si revizionismul este doar un act comercial. Ei doresc sa distraga atentia de la suferintele tarii