Exista o secventa celebra in volumul al doilea al Morometilor, in care Ilie Moromete, biciuit de o ploaie torentiala, dialogheaza cu un interlocutor imaginar. „Eu nu spun asta – zice el la un moment dat – fiindca prostul e dat si el de Dumnezeu si trebuie sa traiasca si el, dar nu sub denumirea de destept, sa nu se mai inteleaga cine e, ci sub denumirea lui de prost, asa cum l-a stiut dintotdeauna lumea si nu l-a pus niciodata in virf…
A, ca totdeauna, el a incercat sa arate ca nu e asa cum e si a ajuns nu o data sa-i dea jos pe ai cu minte, nimic de zis, daca a ajuns singur prin puterile lui, a dat din coate si a asudat, ce sa-i faci, pe lume mai sint si puturosi si pe spinarea lor se urca prostii destepti… Dar n-a venit nimeni sa-l caute la el acasa si in vazul lumii sa-i spuna: vino, ba, incoace, tu al prost, ca tu esti bun, treci aici sa fii mare si tare, le muma in… la astialalti, lasa ca le aratam noi lor!“
- Despre destinul prostiei in totalitarism si in democratie
Este o replica teribila care sintetizeaza, cred eu, intreaga noastra istorie din ultimele sase decenii si da seama despre destinul prostiei atit in totalitarism, cit si in democratie.
Mi-am reamintit scena cind, de curind, manualele de istorie si de limba si literatura romana au fost – pentru a cita oara? – condamnate in Parlamentul Romaniei. Autorul rechizitoriului: dna Lia Olguta Vasilescu, deputat PRM, presedinta Comisiei pentru invatamint din Camera Deputatilor. Contextul: audierea ministrului Educatiei, dl Mihail Hardau, de catre comisia cu pricina. Motivele, recurente si ele: la istorie pentru ca apar teme gen „fundamentalismul religios“, „extremismul politic“, „istoria arhitecturii“, „computerul“ si pentru ca in unul dintre manuale se face elogiul doamnei Monica Macovei. La literatura pentru ca – ati ghicit! – se studiaza texte licentioase, id est imorale