Remarc, la unii asa-zisi politicieni români, o lipsa acuta, nu doar de memorie, ci si de bun-simt. Ba, mai mult, unii dintre ei sint aidoma unor adolescenti infantili care dau de o moda si nu o mai lasa din brate. Acest gen de infantilism politic i-a facut pe membrii Opozitiei sa creada ca povestea cu biletelul se poate repeta la nesfirsit.
Asa ca au mai produs unul. Raspunsul prezidential, insa, a fost dezarmant: exista sute de astfel de „bilete“ cu dispozitii prezidentiale si aceasta practica este una legala si des intilnita. Interesant e ca vajnicul aparator al „idealurilor sfinte ale socialismului“, fostul sef al statului, Ion Iliescu, n-a zis nici pis pe subiectul asta. Or, din trei una: sau n-a dat rezolutii, sau le-a dat intr-un mod „cinstit si onest“ – lucru pe care nu-l poate recunoaste public, pentru ca ar insemna sa-l apere, involuntar, pe presedinte – sau le-a dat preferential si cu interes (nu neaparat al sau...), ceea ce, iarasi, nu da bine la caracterul penal si personal. Oricum ar fi, Iliescu tace, secondat indeaproape si de Emil Constantinescu. Aceasta ciudata alaturare, laolalta cu prieteniile economice PSD-PNL si cu toate celelalte „struto-camile“ din tabara Opozitiei – acestea sint combinatiile ce ma imping spre echipa prezidentiala.
Nu-l agreez pe Basescu, in special pentru tacerea in cazul Rosia Montana si pentru baile de multime, insa cind o vad pe Olguta Vasilescu linga Bogdan Olteanu, pe Cioroianu linga Iliescu sau pe Voiculescu linga Tariceanu, imaginea „jucatorului“ Basescu, in singuratatea justitiara a palatului prezidential, pare mult mai verosimila.
Noul bilet a venit, de fapt, ca un raspuns la provocarea presedintelui: consultarea poporului vizavi de votul uninominal. Bineinteles, toate partidele si-au adus aminte, brusc, de faptul ca au initiative pe acest proiect, insa asta nu a facut decit sa le disc
