Emilian Marcu Multe, foarte multe, i se pot reprosa presedintelui Traian Basescu, dar un singur lucru nu i se poate reprosa oricat ar vrea unii din camarila sa sa mascheze. Presedintelui Romaniei nu i se poate reprosa ca nu ar avea umor. Despre calitatea umorului Domniei Sale nu ne pronuntam. Dotat nativ cu o anume hatrosenie "emanata" direct din mantaua mereu bine pastrata a lui Ion Creanga, un fel de Mos Nichifor Cotcariu, personajul nostru stie mai bine ca nimeni altul sa treaca de la o stare la alta cu o lejeritate de invidiat chiar de catre marii actori. O lejeritate aflata adesea la marginea uitarii sau a ignorarii realitatii pentru ca, nu-i asa, scopul scuza mijloacele. Saltul pe care mereu il face este ca un salt al pisicii, salt niciodata mortal, ba am spune ca aproape intotdeauna castigator. Aproape intotdeauna. Are omul nostru, personajul, o abilitate care i-a fermecat pana la lacrimi (de ras sanatos) pana si pe "scortosii" Patapievici, Plesu sau Liiceanu care nu s-ar zice ca ar fi bantuiti de un simt al umorului prea dezvoltat. Cel putin asa lasa sa se inteleaga prin masca tragica atasata pe chip.
Recentul discurs din Parlamentul Romaniei al Presedintelui Traian Basescu a fost unul doldora de umor. As remarca doar scena in care actorul nostru, pe vremuri de junete, se afla activist vanjos al defunctului UTC, comitetul orasenesc Falciu, jud. Vaslui. Gurile rele, dar ce sa-i faci, carcotasi de doua parale, spun ca o mica afacere cu plantarea puietilor de salcami in imprejurimi ar fi produs o mica furtuna printre superiori ce s-a terminat in coada de peste, cu o ancheta de sus, dar... cu rezultatul asteptat si astazi. Dar sa revenim la zi. In Parlamentul Romaniei Presedintele Basescu, adresandu-se unei sali pe trei sferturi goala, noroc de salariatii de prin imprejurimi adusi la galerie, cu mare verva spune: Va consult cu privire la Refer
