Traian Basescu a ales sa mearga in Parlament si sa escaladeze conflictul cu majoritatea antiprezidentiala. Strategia de intimidare prin amenintarea cu suspendarea a esuat. Desi PSD a prezentat suspendarea ca pe un proces constitutional normal, ba chiar banal, nu e deloc asa. Constitutia cere "fapte grave" pentru a declansa procedura si conditioneaza votul Parlamentului de un referendum.
Un asemenea proces numai banal nu este. Ion Iliescu spunea ca nu suspendarea in sine e scopul, ci lectia oferita "tiranului". Vedem aici strategia: il amenintam cu suspendarea ca sa se potoleasca. Numai ca au gresit amenintarea: suspendarea este o arma prea puternica.
PSD este oarecum in situatia americanilor, care au detinut cativa ani suprematia nucleara si au crezut ca asta va intimida pe toata lumea. Au descoperit in Coreea ca nu functiona. Nu poti ameninta ca dai cu bomba nucleara daca esti atacat cu pusca. Oamenii stiu ca nu vorbesti serios si nu se lasa intimidati.
Cand chinezii i-au ajutat pe coreeni, un general grandoman a propus bombardarea nucleara a Chinei. Generalul a fost demis, desi era un erou national.
PSD a folosit arma nucleara a suspendarii fara sa se intrebe: si daca nu se lasa intimidat? Daca "tiranul" nu accepta lectia? Acum nu stie daca sa mai faca o comisie de ancheta, daca sa voteze sau nu in Parlament si e aproape sigur ca va pierde la referendum. Cu alte cuvinte, a ramas cu bomba nucleara in brate. Au gresit si amenintarea, si omul.
PSD a crezut ca poate limita spatiul de manevra al presedintelui interpretand restrictiv actul fundamental (am discutat in articolele mele trecute despre aceste interpretari). Era un plan politic destul de indraznet. Presa chiar a interpretat tacerea prelungita a lui Basescu drept semn ca a fost intimidat.
Parea ca, in fata crizei, Basescu ar putea cere o rem
