Sînt autori cărora simţi prea bine că, dacă i-ai întîlni în carne şi oase, n-ai rezista tentaţiei de a le spune cîteva de la obraz. Şi cum posibilitatea de a-i întîlni e nulă, nu-ţi rămîne decît să le-o spui în scris, dar nu pe ocolite şi aluziv, ci de-a dreptul, prin împingere în deriziune. În cazul lor, gîndul de a le întocmi un profil psihologic pe măsura făcăturii la care s-au pretat îţi provoacă autentici fiori de plăcere. Aproape că începi să tremuri de satisfacţie numai închipuindu-ţi cum le va arăta chipul citindu-ţi perdaful. Sînt atît de jalnici în dorinţa meschină cu care vînează succesul că te apucă pofta de a-i acoperi cu toată batjocura acestei lumi, o batjocură pe care o vei savura pe îndelete şi copios, ca într-un spectacol în care nu numai că vei trăi bucuria de a-i vedea lipiţi de toţi pereţii, dar pe deasupra vei simţi cum, pe măsură ce îţi vei bate joc, pofta de a-i lovi va creşte şi mai mult. şi nu te vei opri decît atunci cînd, atingînd pragul de sastisire mentală, îţi vei da seama că decepţia pe care ai avut-o citindu-le cartea va fi fost în sfîrşit răzbunată.
Să ne închipuim un scriitor în a cărui fiinţă uşurinţa cu care poate umple paginile se îmbină cu un fler public de tip negustoresc, un fler a cărui aviditate, fixată ţeapăn pe pleaşca succesului rîvnit, îi împrumută aerul unui mercenar literar. În ochii unui asemenea ahtiat, reţeta succesului e pe cît de facilă pe atît de sigură: faima se căpătă scriind despre oameni cu faimă. Cine ar fi pînă într-atît de prost încît să scrie un roman despre nişte ciurucuri umane cărora le lipseşte gloria? Unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, şi atunci, acolo unde dai peste oameni al căror nume bălteşte de celebritate, unda ei molipsitoare nu poate să nu se rostogolească şi peste tine. Aşa că le romanţezi biografia şi le dezvălui secretele vieţii, dar cu o singură condiţie: să te baţi cu ei pe burtă şi