Tabloul economic general arata relativ bine, exceptie facand cresterea deficitelor externe. Volumul activitatii economice (PIB-ul) a urcat cu cca 7,5% in 2006 si inflatia a coborat sub 5%, cea mai buna cifra dupa 1989. Accentuarea disputelor politice imediat dupa aderare nu a influentat pietele sensitive - piata valutara si cea bursiera. Nu putine voci au remarcat lipsa de impact salutand o "disociere" a economicului de politic in peisajul autohton.
Antecedente de criza politica in alte tari care au intrat in UE in 2004 creeaza un sentiment de deja vu, aparent linistitor. In Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia etc. ambuteiaje, chiar paralizii politice arata ca aderarea la UE a fost o ancora puternica in procesul politic. Dupa aderare insa, furii politice s-au dezlantuit. A intervenit si o "relaxare" post-aderare. Dar, una peste alta, economiile continua ascensiunea, se fac investitii si, in pofida fragilitatii lor, institutiile economiei de piata, ale democratiei liberale functioneaza. O interpretate nuantata ar examina modificari in psihologia colectiva, cu efecte in preferinte politice, devieri catre extremism, slabirea guvernarilor, populism nociv etc. Intr-o perspectiva mai lunga trebuie evaluate consecintele unei incetiniri probabile a mersului economiilor, de-a lungul ciclului economic si pe fondul presiunilor globalizarii.
Intervine un aspect in intelegerea situatiei care merita toata atentia: econo-mia nu poate fi pusa pe pilot automat! Chiar si acolo unde sectorul privat inseamna grosul activitatii economice, politica publica nu este de prisos - ea trebuie sa furnizeze bunuri publice esentiale, necesare functionarii sectorului privat. Si umanizarea capitalismului s-a facut si se mentine prin politici publice. Experienta istorica in lume arata ca paralizii politice de durata conduc la excese, erori de politica economica, blocheaza politica publi
