Afirmatia ca Romania a intrat in Era Bunastarii ar putea sa li se para multora socanta. Sau si mai rau: sa-i revolte. Fapt firesc atat timp cat saracia domina inca zone intinse ale tarii.
Totusi, trenul a plecat. Milioane de romani sunt inauntru, la clasa intai, a doua sau a treia, cu bilete in regula; ori calatoresc pe scari sau pe tampoane. Dovezi: consumul exploziv, boom-ul constructiilor si sediile bancilor, care s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie.
De ce atunci atata incertitudine, atatea nemultumiri si atata amaraciune? A spune ca indoielile si resentimentele s-au nascut din simple inchipuiri ar fi o cumplita eroare.
Daca astazi in societatea noastra, la nivelul majoritatii populatiei am avea siguranta unei bunastari decente, alta ar fi starea de spirit in tara. Cum sa avem insa aceasta siguranta in conditiile in care, in economie, nu am reusit sa unim trei valori fundamentale: eficienta, calitatea si productivitatea, pentru a obtine mult ravnita competitivitate?! Asa ca alte milioane de romani, care n-au apucat sa se urce in tren, sunt dominati de imposibilitatea de a sti cum vor trai la anul si in anii viitori, de neputinta de a decide intre bine si rau, de perpetuarea saraciei, a salariilor mici, a vietii duse de pe o zi pe alta.
Pana si orgoliul s-a tocit. Vestile primite an dupa an, ca in topul performantelor economice ocupam ultimele locuri in Europa, n-au zguduit societatea romaneasca. Nici macar n-au zgaltait-o. Asta da imunitate! Dar, in ultima instanta, nu orgoliul ranit e problema. Ci consecinta: o mare parte a populatiei traieste la limita subzistentei.
Unde sa cautam cauzele? Nu sunt putine vocile - indeosebi din randul celor care cred ca Romania nu merge pe un drum bun - care ne atrag atentia ca n-au fost alese bine tintele. Sunt convins ca nu acesta este raspunsul corect. De altfel, dupa 1848, adeseori, mai presu
