- Diverse - nr. 38 / 26 Februarie, 2007 Este clar ca, dupa 1989, in societatea romaneasca relatiile dintre romani si maghiari s-au deteriorat cumplit. Problema calitatii relatiilor interetnice in Ardeal nu si-a gasit locul in agenda nici unui partid politic principal sau a unei coalitii aflate la guvernare, fie ca a fost condusa de social-democrati, fie de liberali. Nu suficient sa fie luata in serios, sa se puna la punct un plan si sa se faca ceva concret. Imediat dupa cotitura din decembrie, in martie 1990 lucrurile explodeaza urat la Targu-Mures. Tocmai pentru ca glasurile politicienilor (parlamentari, deputati) din zona, perceputi si catalogati si astazi de "mai-marii" din structurile importante de la Bucuresti ori ca "extremisti", ori ca persoane care exagereaza in interpretarea realitatii, nu au fost luate in considerare. La fel au patit si trupele Natiunilor Unite in misiunea din Somalia (1990), care, prin vocea Comandantului canadian, Generalul Romeo Dallaire, trimiteau la sediul organizatiei din America faxuri cu SOS-uri repetate, avertizand asupra posibilului genocid ce se punea la cale si cerand intariri semnificative cu trupe. Ca si avertizarile romanilor, nici acesta nu a fost luat in seama, ci s-a presupus mai degraba ca a concluzionat pripit datorita contactului prea mult timp cu realitatea somaleza. Nimic mai eronat, caci evenimentele aveau sa degenereze intr-un macel cumplit. La fel de neauzite au trecut si suspinele si of-urile romanilor din judetele Harghita si Covasna, care, datorita presiunilor de tot felul si fara o pozitie clara din partea autoritatilor nationale, dar mai ales fara ajutor din partea celor locale _ abuzate si ele la randul lor _ au plecat familie dupa familie din zona. Asa se explica, in buna masura, de fapt, concentratia mare a maghiarimii de azi in aceste zone. Machiavelic planuit! Si, daca ne gandim bine, nici nu avea cine s