Evolutia mintala a romanului are viteze diferite de la un exemplar la altul. Vorbim despre o cursa cu obstacol biologic, in care alergatorii au si optiunea LA PAS. La finis, inteligenta dobindita are un destin democratic: au dreptate cei multi.
„Bucsule, iti dau si eu cat iti da vantu plus un scuipat pe fata aia de animal urat nevertebrat!“ spune unul din raspunsurile la editorialul meu, „Jurnalistii lui Basescu“. E un raspuns important pentru stiinta, fiindca face dovada ca, atunci cind nu se pierde in mul-time, omul cavernelor posteaza pe net.
Multumesc pe aceasta cale tehnologiei care s-a interpus intre mine si raget, aparindu-ma de scuipat. Sper ca IT-ul va avea si pe mai departe imaginatia necesara pentru a tine australopitecii in fata ecranului.
In esenta lui, strigatul nu e nou. El se inscrie, la rigoare, intr-o galerie clasica, inaugurata in anii ‘90. De la „Noi muncim, nu gindim!“, la „IMGB face ordine!“, de la „Moarte intelectualilor!“ la „Va multumim, dragi mineri!“, violenta injectata in vorbe a masurat standardul global de inapoiere mintala.
La adapostul grupurilor mari, acolo unde abjectia scapa nepedepsita, un intreg alai de pitici si-a razbunat ratarile. Aici au crescut arhanghelii intolerantei, indivizi fara nume si chip, dar cu mari provizii de venin facute in copilarie. La lumina zilei, unde incepe teritoriul fricii, nimeni nu paseste. In schimb, in corul paramilitar ai numai avantaje: scuipi si scapi.
Principiul flegmei creste in confortul intunericului, nervos, dar pregatit de fuga. Acum lasitatea e resursa, disproportia - consemn. Nu, nu avem de-a face cu furia si cu brutalitatea, ci cu ceva mult mai periculos. Ne apropiem de locul de nastere al destinului intirziat. Bine ati venit la banca de sperma a prostiei!
In acest scop, exista o majoritate care incetineste mersul lucru
