- Diverse - nr. 40 / 28 Februarie, 2007 Fara indoiala ca traditia martisorului este atat de veche, incat se pierde in negura timpului. Nu i se pot preciza inceputurile, dar se poate spune, cu titlu de certitudine, ca este o traditie dacica. Etnologii au descoperit marturii care releva faptul ca aceasta traditie este legata de obiceiurile de munca si viata ale populatiei sedentare, in mod special cel al folosirii timpului din lungile seri de iarna, cand femeile impleteau firele de ata rosie si alba, toarse din lana oilor aflate la iernat, "in balta". Femeile, asteptandu-si sotii sau iubitii, torceau si impleteau, necontenit, firele de lana. Firele martisorului sunt, de obicei, albe si rosii, cu rare exceptii albe si negre, impletite cate doua, in spirala. Obiceiul de a oferi martisoare era, la inceputuri, legat nu doar de prelungirea sarbatoririi Dragobetului, ci si ca intermediar intre "babe", cele 8 zile de asteptare si de sarbatoarea "mucenicilor", adica prognoza pentru cele 40 de zile care urmeaza. Interesant este faptul ca previziunile meteorologice se adeveresc. Traditia orala spune ca asa va fi vremea timp de 40 de zile, cum este in data de 9 martie, ziua de mucenici. Revenind la simbolistica martisorului, trebuie amintit faptul ca in decursul timpului a capatat atat valente afective, cat si comerciale. In epoca moderna, latura comerciala s-a accentuat, dar, spre norocul nostru, traditia martisorului nu a cazut in desuetudine, ci a ramas si va ramane, ca orice lucru creat sa dureze. Se pastreaza simbolul celor doua fire, rosii si albe, dar se adauga brose, pandantive sau medalioane, cu simboluri arhaice sau moderne. Este de remarcat faptul ca, dincolo de latura comerciala, se pastreaza simbolul afectiv, de pretuire a celei careia ii este oferit. Incarcat de simboluri ancestrale, martisorul face parte si din traditiile copilariei. Este un prilej de a-si declara