A fost tema unui colocviu impozant, care s-a tinut saptamina trecuta la Institutul de Studii Politice. intrebarea daca mai are cartea un viitor a devenit, in mod ciudat, actuala. Acum citiva ani, o asemenea intrebare n-ar fi dat niciodata nastere unui colocviu. in ce priveste romanul, ne intrebam de ani buni daca va muri sau nu; insa de aici si pina la a ne intreba daca si cartea e cu un picior in groapa...
Ca toate colocviile, si acesta a prilejuit un numar de marturii si de discutii din care a rezultat ca nu, cartea nu va muri, dar ca da, ea a intrat intr-o perioada de turbulenta. Faptul e, desigur, legat de inovatia tehnologica, de predominanta din ce in ce mai evidenta a site-urilor on-line, de aceea ca „oamenii“ (stiti, acel abur miscator, putin cenusiu, care poarta numele de „oameni“) se marginesc din ce in ce mai des sa stea pe Internet decit sa deschida o carte.
E adevarat ca inovatia tehnologica are consecinte culturale vizibile. De exemplu, daca vreau sa consult o lucrare a bibliotecii de la Oxford, ajung acolo in mai putin de cinci minute: nu-i nevoie sa-i scriu custodelui si sa astept pe putin o saptamina pina sa primesc raspuns de la el etc. Adevarul e ca, acum, putem face absolut orice. Si nu mai vorbesc de expozitii, concerte, piese de teatru, filme... Ieri am fost sa vad expozitia Homer de la Biblioteca Nationala, unde putem admira manuscrise foarte vechi, comentarii ale Iliadei si Odiseei, cu care se desfatau inaintasii nostri din Renastere; m-am dus apoi la ultimul film al lui David Lynch, Inland Empire, tenebros, incomprehensibil si magnific (patru ore!), dupa care m-am intors acasa pentru a termina studiul despre Hölderlin al lui Philippe Jaccottet. inainte sa adorm, am rasfoit o admirabila carte a profesorului Ossola, despre vocabularul mistic in secolul XVII, si am facut citeva insemnari pentru curierul meu saptaminal din Obse