Nascut in Romania, Alexander Hausvater a emigrat de foarte tanar in Israel si apoi in Canada. A studiat la Tel Aviv si la Londra. In Canada, a fost directorul mai multor teatre, profesor universitar, regizor si producator de spectacole radiofonice. Numeroase adaptari, dramatizari, piese si scenarii de film ii poarta semnatura. A montat spectacole in Israel, Olanda, Mexic, Irlanda, Anglia, Scotia, Canada, SUA, Romania.
- V-ati simtit vreodata atat de bine intr-o cultura sau intr-un spatiu incat sa fiti tentat sa ramaneti acolo definitiv?
- In toate. Mai ales in ultimii 20 de ani. Chiar daca eram patru saptamani intr-o sala intunecata, cu un grup de actori, simteam tara aceea. Am avut nesansa sa nu fiu asociat cu o singura tara.
- De ce nesansa?
- Am simtit intotdeauna o nostalgie pentru pamantul unde m-am nascut. Dar am fost ca vagabondul care rataceste prin lume povestind povesti, care credea ca fuge de undeva, dar voia, de fapt, sa se intoarca in locul unde a mirosit si a mangaiat pentru prima data. In casa parintilor mei se intalneau culturi diferite: familia mamei vorbea romaneste, familia tatalui, germana. Diversitatea, contrastele m-au atras din copilarie. Tot atunci am devenit constient de capacitatea mea de a scormoni aceasta diversitate. Corpul nostru, de pilda. El este carapacea tuturor formelor pe care le exprimam intr-o viata: atat bebelusul care am fost, cat si cadavrul care vom fi. Daca am ales sa iubesc o singura femeie, am refuzat un numar infinit de femei. Tot timpul am fost constient de acest infinit.
- In spectacolele dumneavoastra, exista o legatura intre culturi. Cum vedeti aceasta legatura in lumea in care traim?
- Ce fac pe scena e un rezultat al experientei mele de viata. In tarile prin care am umblat, am simtit diversitatea etnica si culturala ca facand parte din cotidian. Chiar era deranjant daca
