LA CAPATUL RABDARII La prabusirea regimurilor comuniste au contribuit si miscarile protestatare.
Moartea lui Stalin, pe 5 martie 1953, va fi semnalul pentru descatusarea "energiilor amortite" in lagarul comunist. Din acel moment, protestele se vor tine lant, initiate de diverse categorii, grupuri si personalitati. Actionand oarecum in ritmul "un pas inainte, doi pasi inapoi", protestatarii au erodat sistemul confruntat cu grave crize economice, politice si sociale. Prezentam in continuare cateva repere din istoria impotrivirii unor oameni curajosi la sistemul totalitar in care traiau.
Inceputul fusese creat de muncitorii berlinezi in iunie 1953, care s-au revoltat din motive economice. Miscarea muncitorilor polonezi din 1956 si revolutia din Ungaria de la finele aceluiasi an, "Primavara de la Praga" din 1968, miscarea intelectualilor praghezi si Charta 77, grevele din Polonia deceniului opt care au culminat cu aparitia sindicatului "Solidaritatea" in anii ’80, initierea reformelor economice in URSS de catre Mihail Gorbaciov, care vor purta numele de "perestroika" – au fost tot atatia pasi spre colaps. 1989 avea sa ramana in istorie ca anul prabusirii comunismului in Europa de Est.
1989. In ianuarie, Parlamentul Ungariei accepta pluralismul politic si ideea alegerilor libere. In martie, Ungaria semneaza Conventia ONU privind statutul refugiatilor. In consecinta, nu va mai returna emigrantii proveniti din tarile comuniste. Faptul va determina exodul masiv al est-germanilor spre RFG prin granita maghiara cu Austria si al romanilor. La inceputul lui iunie, in Piata Tien An Men din Pekin sunt reprimate cu o extrema brutalitate demonstratiile impotriva regimului. Sindicatele libere "Solidaritatea" castiga alegerile in Polonia. La 16 iunie, I. Nagy, conducatorul insurgentilor maghiari din 1956, este reinhumat cu onoruri oficiale. In august, in Polonia d
