Ghita era strungar la I.M.T. Anicuta lucra la filatura de ciorapi. Ghita avea niste sosoni cu dinti, care ii nenoroceau sosetele, din care tot timpul ii ieseau metatarsienele. Anicuta se gandea ca un strungar e barbatul ideal pentru o casatorie de lunga durata - la cate saibe a vazut la viata lui, doar nu o sa se sperie de o banala saiba de aur. S-au luat, facand nunta la Trocadero, cu zaibar, sifoane si creveti. Ghita isi schimba acum ciorapii o data pe zi. De aici tragedia - auzise ca unii colegi de-ai sai, mai destrabalati, schimbau femeile precum ciorapii. Urmarea acestui “Tanar si nelinistit” antedecembrist o gaseati in Drapelul Rosu din 17 septembrie 1989. “Gheorghe C., din satul Ciacova, tata a doi copii, a gasit de cuviinta sa intrerupa convietuirea cu sotia sa”. Asta e stire de ziar? Da, pentru ca inainte de 1989 familia era celula de baza a societatii socialiste. Conflictul dramatic se adanceste : “Indata dupa aceea a uitat sa-si onoreze pana si elementara indatorire de parinte - plata pensiei de intretinere. A fost condamnat nu numai moral, ci si penal, prin sentinta judecatoreasca la plata a 4.000 de lei, plus opt luni inchisoare”. Gheorghe C., conform hitului “Ghita/ Te-astept diseara la portita/ Da numa nu vini cum vii tu/ Di obicei, cu mana goala” a continuat sa ignore plata pensiei alimentare. “Dupa ispasirea pedepsei, scria gazetarul Drapelului Rosu, a fost cuprins din nou de amnezie, astfel incat suma neplatita pentru intretinerea copiilor s-a ridicat la 3.000 de lei. Acum Gheorghe C. e pasibil de o noua pedeapsa. Cu circumstante agravante, de aceasta data”. Sunt, deci, sanse mari ca Ghita sa se fi intors la Popa Sapca asta daca intre timp nu s-a hotarat sa plece in lumea unde nu exista nici pensie alimentara, nici intristare, nici suspin. Probabil ca, din nou rezident la Penitenciarul Timisoara, Ghita murea de rusine atunci cand, dupa ce colegii d