In vremuri conflictuale se impun, de regula, decizii rapide luate cu privire la partea baricadei aleasa in cadrul beligerantelor. De-a lungul anilor, Romania si-a vazut convingerile spulberate mult mai frecvent decat majoritatea statelor europene, traind momente cruciale atat la sfarsitul celor doua conflagratii mondiale – ca urmare a prezentei trupelor germane, respectiv rusesti pe teritoriul ei –, cat si cu ocazia evenimentelor din decembrie. In mod surprinzator, aderarea la UE a dat nastere unui alt episod de acest gen. Reformatorii din justitie si presedintele care le sustine demersurile se afla in razboi deschis cu forte redutabile din politica si presa. In ultima vreme, arena critica a mass-media a fost ocupata de oligarhi care, dupa achizitionarea unor ziare independente, au decis rescrierea trecutului recent si chiar a biografiei unor figuri marcante ale prezentului. Ziaristilor li s-a ordonat initierea unui atac la adresa ONG-urilor consacrate – aceleasi care cu putina vreme in urma sarisera in ajutorul jurnalistilor cu pricina, sicanati, pana in 2004, de un PSD maniat de investigarea "tunurilor" date avutiei nationale. Iar daca PD a scapat, deocamdata, relativ ieftin, fenomenul se datoreaza sperantei tacite ca unele personalitati democrate sa-l abandoneze, in cele din urma, pe Basescu. Motivele acestei atitudini jurnalistice à la Jekyll & Hyde sunt in buna parte, dar nu exclusiv, de natura economica. In unele cazuri, spiritele se dovedesc mai anarhice, nedispunand de loialitati adanc inradacinate – satisfactia lor consta pur si simplu din demolarea unor idoli, indiferent de valoarea sau nonvaloarea acestora. Ziua constituie exemplul cel mai relevant pentru astfel de transformari petrecute in presa centrala. Recent, Razvan Savaliuc infiera SAR si APADOR pe motiv ca cele doua ONG-uri nu au dat dovada de asceza ghandiana, acceptand unele finantari din par