1 Martie mi s-a parut un prilej potrivit de a iesi in oras, la un restaurant nou, pentru a experimenta. Desi am avut temeri ca multe femei aveau sa fie invitate in oras, cu acelasi prilej, de partenerii de viata, iar localurile ar putea fi aglomerate, aveam sa descopar ca nu acesta era si cazul restaurantului pe care l-am ales eu: Lafayette. Restaurantul Lafayette este intim, pozitionat intr-un beci, având un spatiu relativ restrâns, cu câteva mese, dar si cu trei separeuri. Am profitat de aceasta delimitare a spatiului si am ocupat, impreuna cu companionii mei, unul dintre aceste separeuri. In ceea ce priveste designul interior, acesta nu este deosebit, dar mi-au atras privirea lumânarile, care nu lipseau de pe nici o masa (pentru a spori ideea de intim pe care mizeaza, probabil, administratorii localului), dar si obiectele decorative din local, in numar mic, dar alese cu bun-gust. Asadar, nimic extravagant, ba, dimpotriva, un design oarecum simplist, care iti lasa impresia (cel putin mie asa mi s-a intâmplat) ca lipseste ceva... Meniul este destul de bogat. Mi-a atras atentia Saltimboca Romana, pe care o incercasem, cu alta ocazie, intr-un alt restaurant craiovean. Impresia lasata atunci a fost una atât de placuta, incât mi-am simtit papilele gustative reactionând la simpla pronuntare a denumirii preparatului. Am comandat, fara ezitare, o portie de Saltimboca. Prietenii mei au ales un rulou specialitatea bucatarului, parmacheff si o portie de tochitura cu mamaliguta, iar ei au fost mult mai inspirati decât mine. Si asta pentru ca reteta de Saltimboca pe care am incercat-o eu in urma cu ceva timp era total diferita de cea a bucatarului de la Lafayette (desi aceasta din urma este mult mai fidela tuturor cautarilor rezultate in urma unui simplu „searche“ pe Google). Cu toate acestea, a fost ceva care mi-a displacut la Saltimboca marca Lafayette: vinul folosit in exces