Ca mosii ajunsi in sapa de textolit, care vand in Traian colt cu Badea Cartan placile cu Gil Dobrica, pozele cu Gina Lollobrigida, vulpea argintie ciuruita a nevestei si plastronul de ginerica, toate pe un ron, statul roman a ajuns sa vanda, pe bucati, la preturi de ras, ce s-a chinuit nea Nicu sa agoniseasca vreme de vreo opt cincinale. La nivel central sau local, Romania pune pe taraba lucruri de neimaginat. Bunaoara, in anul de gratie 2003, cu fabuloasa suma de trei milioane de lei vechi, orice muritor putea deveni o clona manelista a lui Traian Vuia, scuipand in capul proletariatului de la inaltimea unui avion Antonov 2 din 1975, scos la vanzare cu acest pret de zile mari in urma unei evaluari facute pentru Consiliul Judetean Timis de catre o firma cu privire la care, subit, nimeni nu isi mai aduce aminte nimic.

Cu modesta suma de 130 de milioane de lei vechi, un intreprinzator pe faza si-ar fi putut trage, de exemplu, un mini-aeroport la scara, cu sapte aeronave. Un fel de Pearl Harbour cu care ar fi putut transporta, de exemplu, acasa, in regim maxi-taxi, betivii obezi care nu mai incap la lift, punandu-i direct in balcon, la etajul 8, indrumati de consoarta transportatului, care putea dirija traficul aerian cu facaletul. Cum de a ajuns de ras ditamai "patrimoniul aviatic" al judetului, nimeni nu mai stie. Au ramas in urma amintiri vagi. "Care e urmatorul punct pe ordinea de zi? Ce mai vindem?"

Daca cumva incerci sa vorbesti despre acest subiect cu niscaiva oficiali de la Aviatia Utilitara Timisoara, te linistesti afland ca Antonoavele scoase la vanzare la pret de economat sunt doar inceputul dintr-un lung proces de descotorosire a bravei aviatii romane de aeronavele de fabricatie sovietica, la vederea carora Uniunea Europeana stramba din nas. Ca e vorba de aceeasi Uniune Europeana de unde ne-au venit pachet, pe bani multi, niste fregate second-hand,