Plecarea Monei Muscă din politică este firească. Aici nu-i loc de regrete. Mona Muscă a colaborat cu Securitatea şi a ascuns aceasta în timp ce făcea politică de principii, politică Plecarea Monei Muscă din politică este firească. Aici nu-i loc de regrete. Mona Muscă a colaborat cu Securitatea şi a ascuns aceasta în timp ce făcea politică de principii, politică ridicată chiar de ea înseşi la standarde incompatibile cu asemenea pete din trecut. Mona Muscă a căzut în prăpastia dintre propriul prezent şi propriul trecut. O prăpastie pe care singură a lăsat-o să se caşte, nemărturisind de la bun început că semnase pentru Securitate. Preţul politic este corect şi pe măsura standardelor impuse chiar de Mona Muscă. Cu toate acestea, este foarte greu de spus dacă cele două note informative din dosarul Monei Muscă - note pe care le-am putut vedea la CNSAS - pot constitui baza pentru o decizie atât de drastică a judecătorilor. Sunt două caracterizări pozitive ale unor colegi. Dacă asta este poliţie politică, atunci ar trebui să aflăm foarte repede ce reprezintă, de pildă, activitatea unui prim-secretar PCR de care ascultă întreaga Securitate judeţeană. Sau ce însemna lucrul într-o întreprindere de comerţ exterior controlată de Securitate. Până atunci însă, Mona Muscă reprezintă singura victimă cu acte în regulă a marii "dosariade" declanşate încă de acum doi ani de preşedintele Băsescu. După ani şi ani de scandaluri şi gesturi spectaculoase, România numără, aşadar, un politician condamnat pentru corupţie - Gabriel Bivolaru - şi un altul care a primit definitiv şi irevocabil sentinţa de poliţie politică.

Mona Muscă pleacă din politică. Pleacă meritat. Dar tocmai cazul ei ne arată cât de departe suntem de obiectivele noastre de asanare morală şi de luptă împotriva corupţiei.