Am intalnit rareori romani care sa nu fie dispusi a raspunde la o intrebare. Oricare. Din contra. Daca lansezi un nevinovat si politicos "Ce mai faci?", te poti astepta la un raspuns de genul: "Mai, sa-ti spun drept, azi dimineata m-am trezit cu o greata inexplicabila, chiar am si vomitat un pic, dar nu mi-am permis sa bolesc pentru ca ma astepta seful cu referatul pentru o lucrare urgenta si, pe de alta parte, soacra-mea a facut iar o scena din cauza ca ala micu s-a incuiat aseara in debara exact cand ne uitam la crima din Primaverii, dupa ce. .." - si tot asa la nesfarsit, pana-ti iei curajul sa zici: "Scuze, mi-am adus aminte ca-mi arde casa, mai vorbim noi, pa-pa!". Tot astfel, daca se intampla sa cauti o adresa, este extrem de greu sa descoperi un roman care sa-ti spuna onest "Nu stiu". De regula, interpelatul se opreste-n drum, se uita in jur cu aerul ca vrea sa stabileasca in ce oras se afla, se scarpina in cap, dupa care purcede: "Strada Vasaliei... era pe-aici... cred ca prima la stanga, a doua la dreapta si pe urma inainte pana la brutarie... numai ca brutaria parca s-a desfiintat de cativa ani... sigur nu e in Militari strada asta?".
In fine, fenomenul cel mai cunoscut si mai comentat este cel care consta in faptul ca aproape nici un concetatean nu tresare inainte de a raspunde, intr-un sondaj al presei, la o intrebare de genul: "Ati auzit ca Mutu e bolnav de hermeneutica?" Omul sigur a auzit ceva, dar parca era heraldica sau cam asa ceva. Oricum, are foarte multe de spus despre aceasta situatie si dedesubturile ei politice.
Cum in lanurile de secara nu cresc de obicei baobabi, VIP-urile noastre sunt la fel de hotarate atunci cand li se cere parerea despre ceva. Fotbal, servicii secrete, constitutionalitate, cucerirea spatiului cosmic - name it. Ati auzit vreodata un politician, un jurnalist-analist (sau doar analist), ori macar un presedint
