In contextul actual al scenei politice romanesti, cu angoasele coabitarii politice, orgolii neostoite, referendumuri, ancheta prezidentiala condusa de oameni fara probitate morala, pigmei de presa cu condeie inveninate, ii provoc pe cititori sa isi ridice privirile din tumultul momentului si sa priveasca, macar si pentru o clipa, spre un orizont mai optimist prin ochii unor altfel de politicieni.
Sint un admirator al lui Dag Hammarskjold, al doilea secretar general al ONU intre anii 1953-1961. si aceasta nu neaparat pentru succesele extraordinare din mandatul sau, ci mai ales pentru reflectiile sale aparute postum, reflectii asupra vietii in general, si asupra vietii de functionar public si politician in special. Impactul gindirii si vietii lui Hammarskjold ar fi fost indiscutabil mai mare daca nu ar fi avut o moarte tragica si prematura in septembrie 1961 cind, in drum spre Rodezia de Nord (astazi Zambia), unde urma sa negocieze o incetare a focului intre fortele ONU si trupele Katanga, avionul in care se afla s-a prabusit.
Pentru Hammarskjold, puterea functiei sale consta in primul rind in tarie caracterului, abilitate profesionala si curaj moral. Fara aceste calitati, considera el, functia si ideile sale ar fi fost nefolositoare si fara nici un impact in lumea reala.
Avind in vedere maturitatea sa de gindire si taria sa spirituala, se poate spune ca importanta acordata de Hammarskjold propriei etici a fost mult mai mult decit una idiosincratica, a unui om bun. Hammarskjold era de-a dreptul obsedat de cultivarea ei, asemenea unui atlet care isi pregateste conditia ideala pentru a participa intr-o cursa sau intr-un maraton.
Cuvintul integritate pentru Hammarskjold ii desemna esenta caracterului. Integritate aici nu inseamna numai probitate si onoare, dar mai ales a vedea viata ca pe un intreg consecvent, supusa acelorasi r
