- Diverse - nr. 50 / 14 Martie, 2007 Intr-o lume guvernata de haos, intr-o lume in care scara de valori s-a rasturnat, unii dintre noi incearca sa regaseasca placerea unei plimbari, a unei mici suete cu vecina pe banca din parc, in putinul timp care ne-a mai ramas pentru noi, intre plata a doua facturi, doua joburi si problemele cotidiene. Primavara are tendinta sa ne rasfete si sa ne ofere micile ei bucurii. Ce pacat ca noi, oamenii, incercam sa o sufocam si sa ne sufocam in propria noastra mizerie, care nu are nimic de-a face cu binefacerile civilizatiei. Se pare ca nu toti dintre noi cunoastem efectul de bumerang al acestor binefaceri. Mizeria pe care noi o lasam in parcuri, pe strazi, in orice loc care ar trebui sa fie placut privirii si o satisfactie pentru noi, se intoarce impotriva noastra, conform acestui efect. Pe strada Moldovei, exista un parc unde relaxarea si bucuria momentului petrecut in aer liber ar trebui sa fie la ele acasa. Dar realitatea este sfasietoare si dezolanta. MIZERIE CRUNTA!!! De nedescris. Imaginea acelui parc te duce cu gandul la un film stiintifico-fantastic, apocaliptic, unde mizeria, lipsa de respect si nesimtirea sunt considerate calitati. Este clar ca principalii vinovati suntem noi, oamenii, dar oare aceia dintre noi care suntem platiti pentru a face curatenie, pentru a veghea la pastrarea ei (chiar aplicand unele amenzi celor care sfideaza regulile civilizatiei) nu ar trebui sa-si indeplineasca atributiunile? Unde sunt acesti oameni? Stim ca ei nu pot face educatie tinerilor, care, in graba, uita de faptul ca timpul trece si pentru ei, si vor ajunge, la randul lor, in parc cu copiii si nepotii, dar curatenie, totusi, trebuie facuta. Iar mai apoi, se pot ridica pretentii vizavi de pastrarea ei. Dar pana ce, in parcul de pe strada Moldovei, mizeria este "pana la genunchi", nu putem vorbi de interes din partea asociatiei de locatar