"Tectonica norilor", piesa portoricanului Jose Rivera, poate fi considerata drept o profunda meditatie pe marginea relativitatii spatiului si timpului, a universului nostru in general. Daca, prin absurd, printr-o contorsiune a timpului, spectrul lui Albert Einstein ar fi fost propulsat, joia trecuta, in Sala "Teofil Vilcu" a Teatrului National "Vasile Alecsandri", el ar fi iesit de la spectacol extrem de incintat, plimbindu-se un timp pe strazile pasnicului nostru tirg, bintuit de-o toropeala primavaratica, specific moldava, pentru a-si pune in ordine "gindurile"... Citind aceste rinduri, va veti intreba, desigur, de ce ar fi fost atit de incintat spectrul lui Einstein urmarind ultima premiera a Nationalului iesean... Cum sa va spun, ar fi avut toate motivele, pentru ca "Tectonica norilor", piesa portoricanului Jose Rivera, poate fi considerata drept o profunda meditatie pe marginea relativitatii spatiului si timpului, a universului nostru in general.
Actiunea piesei se desfasoara in America, la Los Angeles. Pe o ploaie torentiala, o femeie insarcinata, Celestina del Sol, rozind un biscuit, face autostopul. Singurul sau bagaj e o sacosa ordinara de plastic, plina cu tot felul de gioarse. Celestina e neglijenta si naiva. Sinceritatea ei e dezarmanta. Sensibilitatea, iresponsabila si contagioasa in aceeasi masura. Celestina (e foarte interesant de urmarit simbolistica numelor in piesa lui Riveira) simbolizeaza, probabil, forta primara, natura mama... Vazind-o singura pe marginea autostrazii ce duce spre oras, Anibal de la Luna opreste automobilul si o ia in cabina... De la primele cuvinte, conversatia dintre cei doi aluneca pe o panta bizara. Intrebind-o incotro merge, femeia ii raspunde ca e in cautarea logodnicului, mai bine zis a barbatul care a sedus-o. De ani de zile, ea il cauta calatorind prin toata America. Anibal o intreaba de cind e insarcinata. Femeia n