Intotdeauna pastrez Dilemateca pentru cafeaua de duminica dimineata. in numarul pe martie nu m-a interesat citusi de putin dosarul propus; Pascal Bruckner si erotismul in literatura au fost peste tot, in toata media, de mi s-a acrit. Am acceptat ca, pret de doua sptamini, a fost cel mai important eveniment din Romania, dar totusi. insa citesc cu mare drag si placere doua rubrici: Masa de lucru si CV. Scrise de doi „colegi de pagina“, Ana-Maria Sandu si Radu Paraschivescu.
Doi scriitori din generatii diferite, texte confesiv-diferite. A.M.S. se autopromoveaza, intr-un mic exercitiu de marketing, R.P. se confeseaza intim, intr-un exercitiu de automarturisire.
„Tot ce mi-a trecut prin cap incape intr-o cutie lucioasa“ ne spune A.M.S. despre ea ca scriitoare cu laptopul la purtator. Fata din casa vagon a trecut prin faza „de folder pe desktop“ adica la vedere, la indemina. Acum, pe desktop se afla un folder nou cu „o poveste despre ce faci/ce simti/cum vezi lumea la 30 de ani. Ce colectionezi si ce pierzi pe drum, ce mai ramine dupa ce ai intrat in malaxorul unei virste si incepi sa-i simti ritmul dement din ce in ce mai bine. Am scris o bucata, dar ideea se tot bifurca si, de unde credeam ca am gasit vocea, acum ma tot gindesc cum sa cresc lucrurile si sa le leg mai bine“.
Iata, Ana Sandu ne anunta ca lucreaza la o noua carte. inca nu stie ce si cum va fi, dar e pe drum. Asa cum a reusit sa faca din lansarea ultimului sau roman un mic eveniment, mai complex si mai viu decit vesnicele, clasicele si intepenitele lansari obisnuite, si aceasta mica gaselnita de a te autoanunta tine tot de promovare, de imagine, de marketing, cum se zice. Un om tinar care intelege un mecanism simplu de piata, care nu scade cu nimic valoarea textelor, a cartilor ei, din contra.
CV-ul colegului ei de pagina, R.P., dar nu si coleg de generatie, mart