- Politic - nr. 51 / 15 Martie, 2007 Inainte de Unire si chiar in anul 1918-1919, era adorat in Ardeal tot ce venea din Vechiul Regat, chiar cartile, obiectele, ca si oamenii. O stiu acestea toti cei care au fost in Ardeal inainte de Unire si aceia care au venit acolo cu armatele romane, stiu ce primire sincera, frateasca li s-a facut. Trebuie sa recunoastem ca si dincoace, in Vechiul Regat, inainte de razboi, tot asa erau primiti toti cei care veneau din Ardeal - buni, rai - cu bratele deschise, si erau asezati demonstrativ la loc de frunte. Asa d-lor deputati, noi ii divinizam, ii credeam supraoameni pe fratii din Vechiul Regat, si tot astfel si ei pe noi. Dupa ce ne-am unit, am vazut ce trebuia sa stim mai `nainte, ca toti suntem oameni cu parti bune si parti rele. Apoi disparitia acestei iluzii, scumpe ambelor parti, ne cauzeaza acum dureri sufletesti si intelectuale pentru pierderea acestor valori ideale. Inraurirea acestei iluzii din trecut dureaza si acum, insa in sens invers. Dupa cum in trecut vedeam in noi reciproc numai supraoameni, acum vedem numai oameni rai, uitam ca fiecare, oricat de superior sau oricat de inferior ar fi, are si calitati si defecte. Pretindem de la frate legalitate, morala, sacrificarea ambitiilor - cu un cuvant o probitate supraomeneasca, iar pentru noi, fiecare ne multumim cu o cantitate infima din aceste calitati. Desigur, aceasta este o insusire veche omeneasca, deoarece deja filozoful Aristotel a constatat la contemporanii sai acest fenomen. Mizeriile inerente timpurilor de prefacere, ca si luptele politice si in special amintita demagogie fara scrupule, au contribuit foarte mult la faptul ca am ajuns unde suntem azi, neintelegandu-ne intre noi. Oare nu ar fi timpul sa ne dam seama ca suntem cu totii romani, poate cu multe defecte, dar cu si mai multe calitati naturale, in oricare parte a tarii am fi vazut lumina zilei? Din acea