Vestea cea mai importanta (trista) de la Paris, saptamina aceasta, este moartea filozofului Jean Baudrillard. Nu era un filozof ca ceilalti, isi recunostea cu placere vecinatatea cu patafizica, era un sociolog fara pereche si fotograf in timpul liber... Pe vremea studentiei, citeam cu patima eseul care l-a facut cunoscut: Le système des objets/ Sistemul obiectelor, in care Baudrillard analiza cu o voluptate feroce modul in care semnifica spatiul nostru material: un fotoliu, un anumit mod de a ne decora apartamentul spun multe despre noi insine.

Era celebra epoca a demistificarii, careia Mitologiile lui Roland Barthes ii furnizasera regula de interpretare. Baudrillard a continuat apoi pe aceasta cale, mai ales prin eseurile uitate astazi, La société de consommation/Societatea de consum, Pour une critique de l’économie politique du signe/ Pentru o critica a economiei politice a semnului. Ramineam inca, prin aceste carti, in cadrul unei analize marxiste, dar una deja foarte emancipata. Daca ar fi ramas acolo, nimeni nu si-ar mai aminti azi de Baudrillard. Din fericire, nu s-a intimplat asa.

Putem spune chiar ca, de la un anumit punct incolo, Baudrillard devine brusc mult mai mult decit un simplu filozof-sociolog al epocii sale, aplicind mai inteligent decit altii o grila de analiza deja extrem de uzata. E vorba de o mare intuitie, in punctul de plecare, as indrazni sa spun de un soi de „revelatie“, intr-un sens cvasimistic. Intuitia e urmatoarea: realitatea a disparut, batrina realitate, cea pe care se sprijinea reprezentarea lumii si mai ales cea a istoriei, ei bine, aceasta realitate a disparut. in locul ei nu mai exista decit simulacre, mistificari, efecte de istorie, dar nu istorie propriu-zisa.

Toata lumea isi aminteste de textul teribil de provocator pe care l-a publicat imediat dupa primul razboi din Golf, atunci cind Geor