Apreciate de antici - Hipocrat, Galienus, Plinius şi, în special, de Avereos - virtuţile terapeutice ale uleiului de măsline au fost testate secole de-a rândul. În amestec cu mirt, răşină Apreciate de antici - Hipocrat, Galienus, Plinius şi, în special, de Avereos - virtuţile terapeutice ale uleiului de măsline au fost testate secole de-a rândul. În amestec cu mirt, răşină şi foi de dafin, uleiul de măsline a intrat în compoziţia a peste 480 de remedii recunoscute pentru efectele lor medicinale, aşa cum preciza Galienus, un recunoscut medic grec, trăitor în secolul al II-lea. În farmacopeea franceză, uleiul de măsline a apărut oficial în anul 1748, chiar dacă în lumea oamenilor de ştiinţă din acea vreme părerile erau împărţite. Abia după anul 1900, medicii francezi au adus noi dovezi despre efectele pozitive ale uleiului de măsline asupra organismului uman. Urmărind compoziţia chimică a acestui panaceu vegetal, specialiştii au constatat că este alcătuit, invariabil, din acizi graşi saturaţi (15%), acizi graşi polinesaturaţi (15%) şi acizi graşi monosaturaţi (70%). Fireşte, aceste procente variază de la un sortiment de ulei la altul, în funcţie de soiul de măsline din care se face extracţia. Uleiul de măsline extravirgin are în compoziţia sa, printre altele: l vitamina A antioxidantă şi vitamina D antirahitică - ambele contribuie la fixarea calciului în oase l unele hidrocarburi ale căror proprietăţi previn bolile cardiovasculare l carotenoizi, cu efecte antioxidante l fosfolipide care fac parte din membranele celulare (ale neuronilor - în special) şi am enumerat doar o parte a substanţelor ce contribuie la prevenirea diverselor maladii. Numeroase studii au demonstrat că uleiul de măsline contribuie la diminuarea riscurilor cardiovasculare şi la creşterea speranţei medii de viaţă din ţările occidentale. Dacă organismul nostru are puterea să se apere cu ajutorul enzim