Sfanta Camasa a Mantuitorului a fost trasa la sorti de soldatii romani in momentul in care, potrivit cutumei romane, isi imparteau intre ei vesmintele condamnatilor la crucificare. Se implinea astfel, fara stirea lor, profetia din Scriptura care zice: "Impartit-au hainele Mele lorusi, si pentru Camasa Mea au aruncat sorti" (Psalm 21, 20).
Ea se afla in prezent depozitata intr-un relicvariu, in Bazilica Manastirii din Argenteuil, langa Paris, fiind expusa destul de rar (o data la 50 de ani) spre inchinare si venerare marelui public. Penultima expunere a avut loc in 1934 si ultima in 1984.
Obiectul vestimentar de care vorbim a fost facut de Sfanta Fecioara Maria pentru Fiul ei, Iisus, si prezinta o caracteristica uimitoare: e fara cusatura, tesut dintr-o singura bucata de sus pana jos, dupa chipul dragostei si duiosiei Maicii Sale.
Relicva a fost descoperita de imparateasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, in secolul IV d.Hr. si e cunoscuta sub denumirea de Sfanta Tunica sau Sfanta Camasa. Episcopul Grigorie de Tours o numea, pe la mijlocul secolului VI, in a sa Istorie a Francilor, "Tunica Mielului Neintinat".
Pana sa ajunga la Argenteuil, a calatorit fara incetare si traseul ei e descris in detaliu in cartea lui Francois Le Quere, La Sainte Tunique d'Argenteuil (Francois-Xavier de Guibert, Paris, 2000). S-a pastrat o vreme la Jaffa, intr-o lada de marmura, la un evreu numit Simon, caruia i-ar fi incredintat-o insusi Sf. Apostol Petru. Fredegaire (mort in anul 660) relateaza despre o impresionanta procesiune crestina, in care trei episcopi (Grigorie de Antiohia, Toma de Ierusalim si Ioan de Constantinopol), insotiti de alti inalti prelati, dupa rugaciuni necurmate si un post aspru de trei zile, au stramutat Sfanta Tunica de la Jaffa la Ierusalim, pe un drum batut cu piciorul, "intr-o lada de marmura care devenise atat de usoara, de parca ar
