Maestrul Silvan Ionescu a portretizat sute de personalitati - scriitori, actori, regizori, scenaristi, mari profesori - atat in perioada studiilor berlineze, cat si la Bucuresti, atat in timpul, cat si dupa cel de-al doilea razboi mondial. Pentru Silvan Ionescu, boema a continuat, desi fiul sau, Adrian-Silvan Ionescu, spune ca nimic nu i-a fost mai strain parintelui sau decat acest stil de viata. (Marcela Gheorghiu)
Fata de ceilalti doi colegi romani, care, din fire, erau mai retrasi, tata arata un interes deosebit fata de tot ce insemna cultura, arta, cinematografie, opera, balet. Simtindu-i talentul, profesorul de desen de la Technische Hochschulle i-a recomandat sa mearga, macar ca audient, si la Kunstakademie (Academia de Arta). Tata i-a urmat sfatul si a frecventat, intre 1934 si 1935, cursurile acesteia. Din perioada respectiva i-au ramas cateva caiete de crochiuri foarte frumoase, insotite uneori de comentarii.
Era mult de munca acolo. Studentii de la Academia de Arta se duceau mai ales in salile de sport, unde se antrenau floretiste, boxeri etc. Si unii, si altii se miscau, evident, foarte repede, iar tinerii artisti trebuiau sa realizeze crochiurile contra-cronometru, ca sa folosesc un termen sportiv; tata scria in josul fiecarei pagini "1 minut" sau "1,30", ori "2 minute" - timpul in care reusise sa realizeze crochiul. In general, studentii se duceau in locuri unde puteau surprinde foarte bine miscarea si unde se puteau obisnui cu anatomia umana.
Apoi s-a intors in tara, unde a avut diverse angajamente la mai multe institute de proiectari. Se amuza copios pe seama faptului ca, in cele din urma, a fost angajat la un institut de proiectari din Ploiesti, unde prima comanda pe care a onorat-o a fost o toaleta publica. "Eu studiasem in Germania la cea mai importanta scoala tehnica, iar aici eram pus sa proiectez un veceu".
In 19
