O staţiune de cercetare renumită riscă să dispară Cultivarea alunului a fost şi încă mai poate fi la noi o afacere. Alunele produse "industrial", cu ştiinţă, trudă, răbdare. O staţiune de cercetare renumită riscă să dispară Cultivarea alunului a fost şi încă mai poate fi la noi o afacere. Alunele produse "industrial", cu ştiinţă, trudă, răbdare. Creatorul genului, am putea spune, românesc de alune, din România, este Ion Botu (foto medalion), din Râmnicu Vâlcea, doctor în ştiinţe agricole. Domnia sa a reuşit să convingă autorităţile din acea vreme a comunismului să fie susţinut în studierea speciilor de alun de pe teritoriul ţării noastre. Şi a făcut-o ani mulţi în cadrul Staţiunii de Cercetări Pomicole Rm. Vâlcea. Situată la Mihăeşti, în vecinătatea oraşului. Cercetările domniei sale s-au materializat în studii temeinice şi extrem de importante, iar acum speciile obţinute prin determinări genetice sunt cultivate pe loturile experimentale ale staţiunii. De această temă se ocupau cândva şi cercetătorii din Turcia şi SUA, obţinând şi ei, concomitent, rezultate notabile. Nu am aflat însă dacă rezultatele excelente ale dlui dr Botu au fost în atenţia specialiştilor, dacă producătorii români au profitat de aceste rezultate, adică dacă au fost interesaţi să cultive aceşti "aluni româneşti" şi punem accentul pe "româneşti", fiindcă nişte italieni întreprinzători au intrat în posesia unor terenuri şi acum cultivă sute de hectare bune pe pământul generos, am spune, din România. Cu materialul elaborat de doctorul Ion Botu produs în această staţiune. Şi doctorul nostru nu s-a limitat numai la alun, ci, alături de echipa de cercetători pe care o conduce, specializată în genetică pomicolă, a creat alte soiuri noi: pruni, nuci şi castani. Bref, la Râm. Vâlcea, la staţiunea din Mihă eşti sălăşluieşte azi cea mai importantă bancă genetică românească a speciilor de pomi, menţionate