Intii de toate simti ca nu mai poti trai fara ea, ca nu te mai poti concentra suficient pe problemele care intervin zilnic si-ti cer o rezolvare urgenta, un diagnostic clar. Ai nevoie de concurenta. Chiar vrei sa te confrunti cu cei mai buni si sa-i implori sa existe in jurul tau ca sa te poti certa si impaca cu ei la nesfirsit. Presiunea e absolut necesara. De cele mai multe ori te retragi in camera ta singur, aproape pustiit de ginduri, si incepi sa te rogi, o rugaciune impersonala, si esti constient ca ceri un ajutor ciudat pe care in cele din urma nu ti-l poti acorda decit tu insuti dar ti se pare potrivit sa-l soliciti unui non-eu, unei proiectii abstracte pe care ti-o imaginezi calda si primitoare. Te-ai asezat in genunchi si ti-ai impreunat miinile ca un copil care asteapta sa fie mingiiat. O lumina catifelata iti infloreste in creier. Heisenberg. Principiul nedeterminarii. Oare cum e posibil? Straturile de informatii s-au adaugat continuu de-a lungul timpului si ideea universalitatii constiintei discursive era inexpugnabila, oamenii de stiinta concepeau un univers rationalizabil, suspendat de peretii citoplasmatici ai mintii, o lume exclusivista bazata pe o gindire dualista, de tip cartezian, unde nu aveau loc decit elementele ce se puteau raporta in mod coerent metodologiei analitice si experimentului empiric, adevarul survenea direct proportional cu claritatea metodei folosite, totul devenea verificabil intr-o uimitoare atmosfera exuberanta, cercetatorul crea, in jurul lui era liniste deplina si adevarurile elementare zvicneau in ceturile dense si protectoare ale ratiunii. Descoperea viata, enigmele acestui univers bine reglat, de cine oare? Dar poate nu era momentul sa-si raspunda. Asemana totul unui ceas fabulos, mecanism extraordinar cu functii complexe pe care se simtea dintr-odata in stare sa le posede simultan si sa le expuna modest intr-o conferinta,