Sub titlul "Socialism, justitie, terorism", domnul Michael Radu isi exprima recent, la rubrica "Opinii", nemultumirea, printre altele, fata de faptul ca Brigitte Mohnhaupt, "responsabila pentru numeroase asasinate spectaculoase, condamnata la cinci inchisori pe viata, a fost eliberata dupa 24 de ani, in urma presiunilor social-democratilor si verzilor". Afirmatia contine cateva inexactitati: mai intai, ca fosta terorista, una dintre capeteniile abominabilei organizatii R.A.F., nu a fost eliberata, ci abia urmeaza sa fie pusa in libertate pe 27 martie, prin suspendarea conditionata, pe o perioada de cinci ani, a pedepsei – cu obligatia de a-si anunta domiciliul, locul de munca etc.; apoi, ca ea avea de ispasit nu cinci, ci doar o condamnare pe viata – ceea ce, conform Codului Penal german in vigoare de la 1 mai 1986, constituie pedeapsa maxima; legislatia prevede insa, pentru condamnatii pe viata, posibilitatea punerii in libertate conditionata dupa executarea a minimum 15 ani de pedeapsa, iar in cazul ei instanta a majorat la 24 de ani acest soroc. Mult mai grava insa decat o formulare, dupa cum se vede, urechista, este incalificabila acuzatie ca justitia germana s-ar lasa influentata de presiunile unor politicieni. Asa cum era de asteptat pentru un caz rascolind atatea amintiri dramatice, decizia Tribunalului de land din Stuttgart a fost intr-adevar insotita de o animata dezbatere pro si contra; dar ea a fost luata cu respectarea deplina a literei si a spiritului legii – cu consultarea procuraturii generale si in urma expertizei care confirma lipsa vreunui pericol pentru societate –, proband astfel tocmai independenta si impartialitatea actului justitiar: intr-o tara cu adevarat democratica, legea este una pentru toti, iar mobilul ei nu este razbunarea, ci pedepsirea si resocializarea! Ar mai fi de precizat ca in fruntea celor care s-au pronuntat pentru punerea in l