In cazul scandalului de la Interne, avan-du--l ca protagonist pe demisionarul sef al Anticoruptiei din M.A.I., Marian Santion, s-au facut pronosticuri, s-a aruncat cu pietre in unii, s-au facut plecaciuni ca la sfintele moaste in fata celui invins in lupta cu “mafia”. Si, totusi, acest procuror-sef este un martir sau un cal troian? Cunoscand scandalurile in care unii ofiteri au aruncat institutia in ultimii 15 ani, vazand sau descifrand intangibilitatea de care s-au bucurat, indiferent de regim si in ciuda loviturilor de imagine aduse si M.A.I., si profesionistilor nededati la spagi si bani publici, tinzi sa-ti pleci urechea la smiorcaiala publica a procurorului-sef. Trecand de emotia nascuta din primul impuls, neuronii sunt rascoliti de cateva evenimente care prea coincid cu circul creat la Interne, sunt rascoliti de cateva intrebari la care M.S., acest inchipuit “Don Quijote” al secolului XXI nu a vrut sau nu a putut sa raspunda, si sunt rascoliti de ceva neconcordante.
Sa ne oprim putin la nepotrivirile de care aminteam, relevante in privinta modului de lucru pe care l-am observat timp de trei mandate ale partidului-stat. Cand trebuia denigrat un inamic al sistemului, se lua o informatie reala neutra, se alipea altor cateva ireale, dar cu efect ucigator la adresa imaginii, cu menirea de a le credibiliza, si era aruncata sau “scapata” in fata opiniei publice. In cazul acesta, Santion a pus pe lista ofiterilor “demascati” si oameni care, de-a lungul carierei, nu au fost implicati nici in scandaluri de coruptie, nici in abuzuri, nici beneficiari de credite preferentiale nu au fost. De aceea tindem sa credem ca “lista” lui M.S. nu s-a facut intamplator si ca vizati de lovitura lui Santion nu erau cei care au supravietuit in functii bune tuturor regimurilor.
Cronologic gandind, Santion a iesit cu aceste acuze - care vizeaza conducerea Internelor - surprinzat
