Ne despartim de doi dintre artistii care au scris istoria artelor plastice contemporane de la noi.
Printr-o stranie coincidenta, pictorul Ion Nicodim si sculptorul Ovidiu Maitec au murit saptamina trecuta la Paris, la doar citeva zile distanta unul de altul.
- Ramas bun, Ion Nicodim!
Cu putin timp inainte de a implini 75 de ani, Ion Nicodim ne-a parasit. Nascut la Constanta in 1932, el apartine acelei generatii de plasticieni romani care au reusit sa traverseze partea cea mai dificila a istoriei noastre contemporane cu intuitia proprie unei constiinte artistice, reusind sa-si construiasca un drum a carui articulare a pastrat dialogul firesc cu problemele limbajului plastic din lume.
Opera lasata de Ion Nicodim pune in valoare foarte bine un tip de artist a carui libertate de a vizualiza nu a ramas cantonata in niste formule. Dorinta de a se plasa permanent in zona de experiment, de cercetare a expresiei artistice, de a cauta esenta lucrurilor despre care vorbeste, aceasta este imaginea pe care ne-o lasa personalitatea artistica a lui Ion Nicodim.
De formatie pictor, inca de la inceputul anilor ’60, el a surprins cu capacitatea sa de a analiza figurativul printr-o subtila decantare a motivului, infuzat cu abilitate in continutul materiei cromatice. imi aduc aminte de una dintre lucrarile existente in Muzeul de Arta Contemporana Romaneasca din Galati, intitulata Cimp de rapita, care ilustreaza foarte bine modul in care artistul, pornind de la imaginea realista, ajunge la pictura abstracta. O pata de culoare galben-verzui convinge si privitorul nefamiliarizat ca doar asa se poate atinge acel plan al intelegerii esentei. Cred ca acesta a fost principalul motor al creatiei lui Ion Nicodim, care a practicat un joc subtil si rafinat, cu treceri neasteptate de la pictura la tapiserie, a iubit volumul, a „atacat“ placa de gravura, a