Asadar, "Comisia Voiculescu" a cercetat, a audiat si a gasit ca presedintele Traian Basescu a incalcat Constitutia. Nu o data, nu de doua, ci de nu mai putin de 19 ori! Mira pe cineva rezultatul? Adica exista cineva in deplinatatea facultatilor sale care sa fi crezut fie si pentru o fractiune de secunda ca era posibil ca aceasta comisie sa fi ajuns la un alt rezultat, cum ar fi ca presedintele este nevinovat si ca toata povestea cu suspendarea si demiterea este o aiureala?

Intrebarea nu este retorica pentru ca, in mod normal, ar fi trebuit sa existe astfel de persoane si inca intr-o proportie rezonabila. Vreau sa spun ca, in mod normal, ar trebui sa existe o incertitudine publica privitoare la rezultatele unei anchete parlamentare care sa decurga din caracterul ei impartial. In America, imediat ce au obtinut majoritatea in Congres, democratii au infiintat tot felul de comisii de ancheta a unor presupuse activitati suspecte ale diferitelor ramuri ale administratiei Bush. Nimeni nu ii poate suspecta pe democrati ca ar incerca sa il menajeze pe presedinte si, cu toate acestea, nimeni nu poate prezice de pe acum care vor fi rezultatele acestor anchete pentru ca la cel mai mic semn de manipulare politica credibilitatea comisiilor si a investigatiilor lor va fi spulberata.

De ce nu se intampla acelasi lucru in Parlamentul Romaniei? Simplul fapt ca, in presa, "comisia Voiculescu" a fost numita "comisia anti-Basescu" ar fi trebuit sa atraga protestele indignate ale parlamentarilor. N-a atras decat zambete complice.

Episodul consacra cateva certitudini privind politica romaneasca si institutiile democratiei romanesti. In primul rand, din acest moment, Parlamentul Romaniei este o institutie complet discreditata. Faptul ca un grup de polticieni – de la putere si din opozitie – decid sa constituie o comisie de ancheta a faptelor presedintelui este cat se poate de