Domnul Bayrou nu mai stirneste risul nimanui. Doar el mai arboreaza cite un suris larg, cind adversarii sai se straduiesc sa-si pastreze calmul. in realitate, dl Sarkozy nu mai doarme noaptea, se trezeste in sudoare, dupa o viziune de cosmar: dl Bayrou, in ziua investirii sale, indreptindu-se cu pasi lenti spre Palatul Elysée, unde il asteapta dl Chirac. De saptamini si luni bune, dl Sarkozy se vedea deja in acest loc, in acest rol!
in ce-o priveste pe dna Royal, ea pare o calareata de circ, exasperata de trupa de elefanti. „Elefantii“, la Paris, sint ierarhii Partidului Socialist, solicitati rind pe rind de calareata, iar apoi respinsi. La ora la care scriu aceste rinduri, calareata a declarat la televiziune ca n-o mai priveste. Elefantii pot sa strige cit vor, caci ea nu ii mai asculta, isi urmeaza drumul nestingherita. Dar nici ea nu doarme prea bine: cum sa-i recistige pe acei alegatori care ar fi trebuit s-o insoteasca in marsul ei triumfal, dar care se intorc catre dl Bayrou? Ce le-a venit s-o paraseasca? Iata cum se fac si se desfac cartile, sondajele oscileaza, capcanele se inmultesc.
Niciodata sondajele n-au exercitat o putere atit de mare asupra mass-mediei, niciodata n-au fost atit de sensibile la fluctuatiile electoratului. Or, ceea ce e mai frapant este ca electoratul nu se „cristalizeaza“: se inregistreaza pusee, miscari de entuziasm, si apoi totul se stinge sau se indreapta in cu totul alta directie. Figura dlui Bayrou e pe prima pagina a tuturor ziarelor, peste trei zile va organiza un meeting la Zénith de Paris*, unde oamenii se duc de obicei s-o asculte pe Madonna. Ce va mai urma? O sa-si continue ascensiunea? Acum doua luni declara ca: „daca ajung la 17%, sint ca si ales“; iata ca acum are 23% in sondaje, va fi oare ales numai pentru atita lucru? Nu e deloc sigur... Poate ca a ajuns deja in punctul culminant al ascensiun
