Alexandru Dobrescu O publicatie intitulata Dilematica a consacrat numarul pe februarie lui Eminescu. Initiativa vrednica de toata lauda, la prima vedere. Numai ca gestul de acum nu este altceva decat prelungirea, cu alti protagonisti, a unei operatiuni ceva mai vechi, gazduite de o revista cu nume din, evident, aceeasi familie, Dilema. In esenta, dilematicii de azi vor tot ce voiau si dilemistii de ieri: sa dinamiteze "mitul Eminescu", socotit o creatie national-comunista, de care ar trebui sa ne fie macar atata rusine, incat sa o abandonam in cea dintai pubela intalnita in cale. Si, suparati ca lucrarea dilemistilor n-a dat asteptatele roade, dilematicii iau taurul de coarne, declara termenul "eminescologie" o aberatie si produc o lista ("selectiva") de autori care, scriind despre Eminescu in anii din urma, s-au abatut de la linia "corectitudinii politice", singura ce merita, dupa ei, a fi urmata. De mirare e doar ca maniosii dilematici nu formuleaza si o propunere legislativa de pedepsire a tuturor acelora care se incapataneaza a gandi altcum decat li se sufla lor sa gandeasca.
Daca exegezele din ultima vreme s-ar fi limitat la sumare exaltari ale scrisului eminescian, poate ca reactia dilematicilor ar fi avut o explicatie. Daca randurile acelorasi dilematici ar numara exclusiv tineri doritori sa se afirme cu orice pret, iconoclastia lor ar fi avut si o justificare. Cum insa nici una dintre ipoteze nu se verifica, mi-e greu sa nu incadrez fapta lor intr-o actiune mult mai larga si, recunosc, bine regizata de minimalizare a tot ceea ce, nereceptivi la binefacerile "corectitudinii politice", continuam a considera repere ale istoriei si culturii nationale. Nu e defel o intamplare ca, in numele "corectitudinii politice", se incearca remodelarea trecutului nostru istoric, astfel ca voievozii romani sa semene leit cu niste simpli aventurieri, pe care