Ma pregatesc sa intru intr-o noua etapa a vietii mele. Sigur, n-o sa se intample cu una, cu doua, e dificil, pregatirile au inceput de cateva luni, stiti cum e - ca atunci cand incerci sa te lasi de fumat sau de mancat. Dar important este ca exista intentia, nu? Mai ales ca n-a fost usor sa ajung aici.
In esenta, noua etapa a vietii mele se va materializa prin faptul ca voi pune foarte des intrebarea "De ce faci, frate, ceea ce faci?".
Pana acum - adica in vechea mea viata - n-am avut curajul. Sunt un om timid, asta e. In jurul meu s-au intamplat sute de mii de lucruri din care n-am inteles absolut nimic, oamenii pe care i-am intalnit au comis acte absolut uimitoare, care - in opinia mea, fireste - indeplinesc una, mai multe si deseori toate dintre cele ce urmeaza: sunt imbecile, rautacioase, aberante, caraghioase, produc prejudicii inclusiv autorilor, n-au absolut nici un inteles posibil.
Iar eu n-am pus nici o intrebare. Sigur, in unele cazuri scuza mea a fost convingerea ca preopinentul e retardat mintal si atunci decenta si compasiunea te opresc sa intri cu el intr-o discutie despre motivatii si axiologie. Au fost insa si destule cazuri in care era vorba despre oameni inteligenti, intelectuali, culti, chiar rafinati. Si tot nu intelegeam neam de ce fac ceea ce fac. Si tot nu-i intrebam nimic.
Ei, bine, gata, s-a sfarsit. Ori, ma rog, se va sfarsi in curand. De-acum inainte, cei care au ghinionul sa se intersecteze cu mine trebuie sa se astepte sa-i intreb.
Stiu si cum o sa incep. De fiecare data cand vin acasa si ma pregatesc sa parchez pe trotuar, semnalizez, incetinesc si trag dreapta, pregatind manevra. De fiecare data, una, doua sau zece alte masini vin cu mine bara-n bara pana in ultima clipa, ignorand semnalizarea mea, dupa care, franand brusc, incep sa claxoneze isteric.
O sa opresc calm motorul, o sa trag frana de m
