Alain Besançon, în vârstă de 75 de ani, a fost profesor, timp de aproape trei decenii, la prestigioasa école des Hautes études en Sciences Sociales şi este unul dintre cei mai buni specialişti europeni în istoria Uniunii Sovietice. Recent reeditată în Romĺnia, o carte a sa de acum mai bine de zece ani repune în discuţie o temă fierbinte. Pentru cititorii români, Alain Besançon este deja un nume binecunoscut, graţie mai ales eforturilor Editurii

Alain Besançon, în vârstă de 75 de ani, a fost profesor, timp de aproape trei decenii, la prestigioasa école des Hautes études en Sciences Sociales şi este unul dintre cei mai buni specialişti europeni în istoria Uniunii Sovietice. Recent reeditată în Romĺnia, o carte a sa de acum mai bine de zece ani repune în discuţie o temă fierbinte.

Pentru cititorii români, Alain Besançon este deja un nume binecunoscut, graţie mai ales eforturilor Editurii Humanitas, care i-a publicat, în decursul ultimilor ani, şase cărţi esenţiale, printre care se află, de pildă, „Originile intelectuale ale leninismului“ sau „Anatomia unui spectru“. Trebuie spus totuşi că în acest domeniu contribuţiile sale nu se ridică la nivelul celor ale unui Richard Pipes sau Martin Malia, autori ai unor lucrări de referinţă.

Subiectul cărţii „Nenorocirea secolului“, apărută în Franţa în 1997 (tradusă prompt, tot la Humanitas, în anul următor, acum reeditată), e unul exploziv: o comparaţie a celor două crime majore ale secolului XX, nazismul şi comunismul. Este, fără îndoială, o temă extrem de sensibilă, un adevărat teren minat, căci aici se confruntă nu neapărat două analize ale unor regimuri totalitare, cât mai ales două moduri foarte diferite de funcţionare ale memoriei istorice. Într-adevăr, surpriza pe care şi-o exprimă Besançon este justificată: cum e posibil ca masacrele comunismului, care