Cuvinte pline de intelesuri ascunse ne dau tircoale in aceste saptamini de feerie. S-a schimbat si ora, am trecut la cea de vara, au iesit si urzicile, si stevia si loboda, si spanacul&fasolea de post, pietele gem de kiwi, vinete si mango de import, verdeturile si fructele ne ofera aportul de vitamine si proteine necesare combaterii nervilor de primavara. Luptam impotriva depresiilor si deprecierii leului tare, care va deveni si mai mare in raport cu euro si dolarul.

Macar daca am incepe sa constientizam ca putem trai si altfel decit pina acum. „Noi muncim, dar si gindim!“ ar fi un exemplu de slogan mobilizator pe linga fabulospiritul care anima noua peltea publicitara a virilei imagini a Romaniei revolutionar-muncitoare. Cu gindul la 1 Mai sarbatoresc vom petrece si sarbatorile pascale de anul acesta, puse in cumpana restrictiilor comunitar-europene. Mieii si somonul, varza de Bruxelles si ceapa arpagic vor alimenta sperantele noastre in utilizarea fondurilor comunitare eficient accesate. in rest, nu este chiar apocaliptic, vodevilul-drama se consuma intre limite suportabile. Ce ar mai fi de adaugat, dupa victoria fotbalistilor romani la Rotterdam, in Olanda, unde „ai nostri“ au reusit un memorabil zero la zero, prin care masculinitatea romaneasca devine mai vinjoasa si la nivel profesional – conjugal, ce sa mai vorbim? –, spre armonia ferice a intregii familii, natiuni unite. in cuget si simtire. La Berlin si aiurea. Sintem un singur popor, chiar daca unii traiesc in euro, iar altii tinjesc in dolari. Leii sint doar forma exterioara a vietii: daca dragoste nu e, nimic nu mai este posibil. Oare?

Agitatie mare in aceste ultime zile de martie. Atit la Berlin, unde s-au adunat marimile politice ale Europei, ca sa serbeze unitatea unui continent dezbinat de avatarurile istoriei, dar si la Bucuresti, unde restructurarea clamata a guvernului vine