Mai multe sate si comune din judetul Arad s-au infratit, in ultimii ani, cu localitati de prin Europa. Ideea infratirii parea una buna, in sensul ca strainii ar fi trebuit sa ne ajute pe noi romanii in diferite probleme, mai ales de ordin social. Au promis, ba nemtii, ba francezii, ba ungurii, ca vor veni sa aduca bunastarea si in localitatile aradene. Edilii au sarit in sus de bucurie, iar taranul aradean se si vedea ca fiind egalul unui cetatean european. Adica, sa aiba apa potabila la robinet, canalizare sau drumuri mai bune. Timpul a trecut, iar fratii europeni au cam uitat de noi. Dupa ce au fost pe la noi, iar noi pe la ei, dupa ce au mancat mancarea noastra si noi pe a lor, singurele elemente ale infratirii sunt acum fotografiile de grup facute in urma cu cativa ani pe la mesele festive. Singurele realizari ale edililor din comunele aradene au fost cateva vizite prin localitatile cu care s-au infratit si care au constat in simple discutii la un pahar de vorba. Nimic concret care sa vina in ajutorul taranului aradean. Un exemplu elocvent este cel al unui primar dintr-o comuna aradeana care s-a increzut in cuvantul francezilor din Le Pellerin, care au promis ca vor finanta introducerea retelei de apa. Insa, dupa cativa ani de promisiuni, primarul si-a dat seama ca totul s-a rezumat doar la vorbe aruncate in vant, asa ca, acum bate la portile Consiliului Judetean pentru finantare. Iar exemplele ar putea continua, caci infratirile au fost multe.

Totusi, fratii europeni s-au remarcat prin ceva. Au venit prin satele si comunele din judetul Arad unde si-au facut adevarate campanii de imagine. Astfel, s-au fotografiat cu maturile in mana prin cateva parcuri ori cu bidineaua in timp ce improscau pomii cu var. Se vedea clar neindemanarea lor la unele treburi gospodaresti. Insa, ce au vazut si mai clar europenii au fost imaginile cu asa-zisele ajutoare pe care roma