Una din caracteristicile marilor dictaturi este eficienta publicitatii.
De la Alexandru, care s-a oprit din cucerirea lumii cand i s-a tocit nu sabia, ci discursul, trecand prin regimul nazist care sub bagheta doctorului Goebbels a fanatizat o natiune, pana la comunism, care a fost la un pas de a virusa intreaga populatie a globului, de numele marilor personalitati ale istoriei se leaga mai intotdeauna nume celebre de oratori, ministri ai propagandei sau institutii
specializate in comunicare. Si asa cum omul, saracul, este "supt vremi", nu deasupra lor, asa si publicitatea este tributara epocilor istorice si este influentata dramatic de schimbarea lor. Si mai are o caracteristica foarte interesanta: infloreste la umbra puterii. Supusa, inteligenta si platita bine, este nepotul preferat al puternicilor zilei.
Pacat ca vremea dictaturilor a trecut. Sau nu? Hai sa ne uitam la listele cu personalitatile desemnate ca esentiale intr-un anumit an. Sa luam de exemplu titlurile acordate de Times.
Daca in anii 30-40 intalnim nume a caror putere a fost imensa - Cian Kai Si, Hitler sau Stalin, in anii 60-70 acordarea acestui prestigios titlu incepe sa reflecte puterea crescanda a comunitatilor, culminand cu acordarea acestui titlu fiecaruia dintre noi in 2006 (pe coperta care anunta castigatorul a aparut o oglinda). Fiecare dintre noi avem din ce in ce mai multa putere in relatia cu media.
Telecomanda televizorului amendeaza din ce in ce mai usturator audientele calupurilor publicitare, internetul ne ofera instantaneu aproape orice informatie de care avem nevoie, explozia numarului de titluri de presa ne imbie cu informatie din ce in ce mai specializata - intr-un cuvant suntem din ce in ce mai rasfatati ca si consumatori de informatie.
Si cum orice rasfatat e un dictator in devenire, deciziile noastre sunt tot mai
