tunci l-am auzit pe Eugen Cioclea exclamind: "Dati totul la o parte ca sa vad!". "Ce?", l-am intrebat cu toti in cor. "Nimicul!", a zis el. Si ne-a aratat, desfacindu-si calota, o parte din emisfera sa cerebrala, ce semana cu o tablita de lut ars acoperita cu tot felul de hieroglife Galeria de portrete din "Moartea si busola" a lui Borges, populata de tot felul de fiinte himerice, nu cuprinde, in paginile sale de consistenta nisipului, o istorie mai bizara decit cea a poetului Eugen Cioclea, nascut in anii de amurg ai stalinismului, undeva intr-o localitate situata in inima Basarabiei. Istoria sa, cu adevarart fascinanta, ar putea umple paginile unui intreg roman sau ar putea fi condensata, daca am adopta metoda autorului "Loteriei din Babilon", in citeva pagini sclipitoare. O voi rezuma, pornind de la relatarile unor prieteni, in citeva propozitii. Dupa un scurt si turbulent periplu prin liceele din Chisinau, Eugen Cioclea pleaca la Moscova, inscriindu-se la Faculatea de Matematica a Universitatii "Lomonosov", devenind un student de elita. Intr-o zi de toamna, plimbindu-se pe aleile parcului, o intilneste pe fiica generalui X, pe care o agata intr-un stil mai putin obisnuit, scrijelind ecuatia lui Newton pe o frunza ruginie de artar si declarindu-i dragoste eterna. La nici o saptamina dupa acest episod, imbracat intr-un costum alb, impecabil, inarmat cu un buchet de trandafiri rosii, tinarul Eugen se prezinta in fata generalului cerindu-i binecuvintarea. A urmat proba focului: sampanie si votca... Bind cot la cot cu aspirantul, generalul ramine uimit de cerbicia acestuia. Noaptea, generalul si pretendentul se adincesc in calcule. Rasaritul ii gaseste in fata aceleiasi mese, jucind ruleta ruseasca. Destinul e de partea poetului. Dupa ce-si duce de trei ori pistolul la timpla, tragaciul tacane de fiecare data in gol. In cele din urma, generalul se declara invins. La s