Emilian Marcu Dupa 1.275 de zile de convietuire cu bune, dar mai mult cu rele, ceea ce fusese o constructie politica bazata doar pe interese, de grup sau individuale, s-a destramat. Ba mai mult, dupa cum anunta Premierul Calin Popescu-Tariceanu, alianta, creata ca sa traim bine, a murit. Si nici cei care au initiat-o nu se simt prea bine.
Este chiar o moarte sau doar un lesin jucat frumos, asa cum a fost si boala lui Stolojan? Cine va mai varsa lacrimi in direct si la comanda pe micul ecran, asa cum cu atata gingasie si gratie a facut-o Traian Basescu, atunci cand s-a simtit cel mai mult nevoia de un astfel de rol?
Cine a urmarit, cu o cat de mica atentie, evolutia personajelor politice, pe marea scena a tarii si pe micul ecran, in aceasta grotesca piesa, de dupa 1990, isi poate da lesne seama ca si alianta DA, ca si alte aliante, conventii, uniuni sau conglomerate, s-a construit, in primul rand, pe relatii de interese si nu pe criterii de doctrina, de ideologie sau, si mai mult, de fratietate si de interes, cu adevarat, national. Pamblici multicolore, cel mai adesea, avand la baza ocrotirea sociala, erau, sunt si, din nefericire, vor fi lansate fara discernamant in toate campaniile electorale, valabile doar pana la numaratoarea voturilor. Apoi... Dumnezeu cu mila. S-a mers de fiecare data sub deviza: fa-te frate cu dracul pana treci puntea. Dar ghinion. Puntea s-a rupt tocmai la mijloc de mandat. Este adevarat ca scartaia groaznic din chiar clipa cand s-a facut primul pas, dar multi, foarte multi s-au facut a nu auzi, crezand ca pe parcurs lucrurile se vor imbunatati. Dar ti-ai gasit! Ce a pornit prost, prost sfarseste. Orgoliile, dar mai ales multiplele interese, cel mai adesea financiare, etc., etc., au pus capat, in chinuri groaznice acestei mezaliante, care, ca sa folosim un termen nu prea academic, dar suficient de plastic, avea mai mult stat