- Diverse - nr. 62 / 30 Martie, 2007 Daca ar fi sa ni-l putem imagina pe lingvistul Sever Pop tinandu-si discursul de intrare in Academia Romana, suntem siguri ca titlul ales ar fi "Lauda limbii romane", asa cum Liviu Rebreanu si l-a intitulat "Lauda taranului roman". Asemanarea aceasta, precum si propunerea de a i se acorda, postmortem, titlul de Membru de Onoare al Academiei Romane, s-a facut de catre personalitati marcante ale culturii romanesti actuale, in cadrul Astrei, la aniversarea a 95 de ani de la nastere, in 1996, in satul sau natal, Poiana Ilvei, din judetul Bistrita-Nasaud. Ce altceva este oare viata lui Sever Pop, toata truda lui, in tara si in lume, decat o lauda adusa graiului "celor cu fetele arse de soare si mainile batatorite de munca"? Sever Pop a fost considerat cel mai bun cunoscator al graiurilor populare si al dialectelor limbii romane, "un foarte bun lingvist-geograf, singurul pe care Romania poate sa-l prezinte alaturi de confratii sai straini" (Iorgu Iordan). Dupa studii stralucite in tara, avea sa fie trimis, cu o bursa, la specializare in Franta, sa studieze cu parintele geografiei lingvistice, J. Gillieron, in domeniul acestei discipline, in vederea alcatuirii unui atlas lingvistic al limbii romane. La aceasta opera mareata se angajase Muzeul Limbii Romane, infiintat de catre prof. Sextil Puscariu, pe langa Universitatea din Cluj, in 1920. Documentarea teoretica si practica in perioada celor doi ani de studii in capitala Frantei (1925-1927) s-a concretizat in lucrarea "Buts et methodes des enquetes dialectales" (Paris, 1927, 218 p.), apreciata pozitiv de catre toti specialistii din domeniu. In esenta, aceasta lucrare dovedea superioritatea studierii limbii vorbite prin anchete directe pe teren, nu prin corespondenta. Reintors in tara, urmeaza o alta perioada minutioasa de pregatire a chestionarului, de experimentare a lui in diverse loc