D. Martin, consulul general al Romaniei la Hamburg, l-a informat pe Mihai Antonescu, ministrul afacerilor straine, prin Nota cu nr. 2.208/ 22 aprilie 1942, ca trei militari romani, raniti pe Frontul de Est, au fost internati intr-un spital din Lueneberg (Germania).
Numarul militarilor romani care nu au primit asistenta medicala de specialitate pe Frontul de Est sau in Romania si care au fost transportati la spitale din Germania a fost insa mult mai mare. Astfel, conform Notei nr. 727/ 23 mai 1942, realizata de Solacolu, consulul Romaniei la Belgrad, trenul sanitar cu nr. 5, compus din 17 vagoane, a transportat 500 de militari romani raniti, din Germania in Romania, pe ruta Hamburg-Belgrad-Sofia-Ruse-Giurgiu.
Alti militari romani au fost internati in Spitalul Bordet din Bruxelles (Belgia). Consulul Al. Stanescu l-a informat pe M. Antonescu, prin Nota cu nr. 388/ 16 noiembrie 1942, despre stare acestora. Al. Stanescu a vizitat personal unitatea medicala, observand ca militarii romani "au fracturi grave si nu vor putea parasi spitalul inainte de 6-12 luni". Consulul Romaniei a dispus subordonatilor ca militarii romani sa fie vizitati de doua ori pe saptamana "si sa li se duca tot ceea ce era nevoie: tigarete, jurnale, carti, fructe etc.". Totalul cheltuielilor a fost de 2.630 de franci elvetieni.
Capitanul G. Topolinski, nascut la 22 august 1903 in Piatra Neamt, a fost unul dintre militarii romani care au luptat la Don in cadrul Regimentului 15 Dorobanti (Batalionul de spargere). Ranit grav, a fost evacuat la Bruxellex. Din pacate, in pofida tratamentului de specialitate, capitanul G. Topolinski a decedat la 10 noiembrie 1942, fiind inhumat in Cimitirul Evere din Bruxelles "cu solemnitatea si onorurile militare cuvenite", in prezenta generalului german Falkenhausen, comandantul militar al Belgiei si Frantei de Nord, a intregului personal al Consulatulu