Parintele Gheorghe Calciu, stramutat la cele vesnice spre sfarsitul anului trecut (21 noiembrie), ramane, pe langa inaltele sale daruri duhovnicesti, cea mai reprezentativa figura a luptei si rezistentei anticomuniste din sanul Bisericii Ortodoxe Romane.
Moartea sa a survenit cu putin inainte ca presedintele Traian Basescu sa pronunte solemn, in Parlamentul Romaniei, dupa 17 ani de subterfugii si tergiversari, condamnarea oficiala a comunismului ca regim criminal. Ar fi fost de asteptat ca, in acest context, plecarea dintre noi a Parintelui Calciu sa atraga in mai mare masura atentia oficialitatilor statului. Iata insa ca in funeraliile sale nu s-a implicat nici o institutie si nici o personalitate oficiala laica. Nici la Manastirea Radu-Voda, in inima Bucurestiului, si nici la Manastirea Petru-Voda, din Neamt, unde a fost inmormantat, n-a putut fi remarcata vreo prezenta politica sau culturala de rang inalt. Cam la fel se intamplase si in urma cu o jumatate de an, la moartea legendarului Ion Gavrila Ogoranu. Ceea ce ridica un serios semn de intrebare asupra onestitatii, sinceritatii si luciditatii celor care se impauneaza astazi la noi cu o intreaga retorica anticomunista. S-au tras, in anii din urma, salve de tun la funeraliile unor fosti nomenklaturisti, dar nici una dintre marile figuri ale luptei si rezistentei anticomuniste n-a beneficiat de o cinstire pe masura, din partea "alesilor" natiunii, nici a intelectualilor "formatori de opinie"...
In rasparul acestei nepasari strigatoare la cer (compensate doar de implicarea la nivel inalt a lumii clericale), Editura Christiana cinsteste, printr-un frumos volum omagial (insotit si de un bogat material fotografic), memoria inca atit de vie a celui care a fost detinutul politic, profesorul si preotul Gheorghe Calciu, model jertfelnic de daruire ortodoxa si nationala, neintrecut iubitor, educator si mob
