Manualul bunului roman Ii propun titularului postului de primar al Iasului, ca modest cetatean si constiincios platitor de impozite, o lista cu cinci prioritati. Care sa nu coste mult, sa poate fi facute rapid si sa se vada fara efort de oricine, adica sa-i aduca dlui primar respectul cetatenilor urbei si eventual votul acestora la proximele alegeri. Incitat de soarele de primavara, zilele trecute, mi-am luat inima in dinti si m-am repezit sa vizitez Ateneul din Tatarasi. Nu m-am dus din interes strict turistic, dar aceasta are mai putin importanta. Vazusem cladirea cindva din tramvai. Eram oarecum la curent cu enorma discutie in jurul fondurilor (enorme si acestea!) investite de primarie in aceasta cladire, ca si cu discutiile in legatura cu continutul activitatii de aici. Le ignor pe amindoua acum.
Prima constatare la fata locului este ca locul in care este plasata cladirea pare nepotrivit, as spune chiar ca dispunerea n-are nici o noima. A doua, ca, in ciuda constructiei evident ingrijite, ca sa nu spun luxoase, pe dinafara, cladirea seamana mai mult a sala de sport. Cind spun ca este plasata intr-un loc nepotrivit nu iau in discutie oportunitatea plasarii unei institutii de acest fel intr-un cartier relativ in afara centrului cultural al orasului. Nu vreau sa judec aceasta acum. Ma refer doar la faptul ca interesanta constructie nu este pusa in evidenta de restul cladirilor si spatiului construit. Seamana a plomba, a artificiu nemotivat. De fapt, dincolo de orice discutie asupra utilitatii cladirii, acest fapt ar trebui sa ne preocupe cel mai mult. Pe o parte blocurile cenusii, pe de alta, ruinele, semnele unei splendori demult apuse. Plus, citeva mesaje arhitecturale de la „noii imbogatiti", de care mai bine nu vorbim.
Am locuit cindva, la inceputul anilor nouazeci, in aceasta zona. La un deceniu si jumatate, in afara acestui adaos curios amintit d
